Aș vrea să împărtășesc cu voi mărturia mea și modul în care Dumnezeu mi-a schimbat viața.
Deși nu am crescut într-o familie de credincioși, încă de mică simțeam că, într-o zi, Dumnezeu mă va chema la El.
Am avut o copilărie frumoasă, alături de ambii părinți, dar fără să simt pe deplin iubirea din partea tatălui meu, care era o persoană mai rece. Pe măsură ce creșteam și vedeam alți copii primiți cu afecțiune de tații lor, în mine apărea un gol pe care nu știam cum să-l umplu.
În clasa a VI-a, ne-am mutat la sat, departe de prietenii mei. A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Mă simțeam singură, abandonată și am început să dau vina pe părinții mei pentru tot. Cu timpul, aceste stări s-au adâncit și au dus la depresie și chiar la gânduri de suicid. Simțeam că viața mea nu mai are sens.
În liceu, m-am împrietenit cu o fată creștină, care m-a invitat la biserică și la seri de tineret. Deși bunicii mei îmi vorbiseră despre Dumnezeu și se rugaseră pentru mine, abia atunci am început să fac primii pași spre El. Totuși, schimbarea nu era reală — era doar de moment. Mergeam la biserică, dar apoi trăiam ca înainte, încercând să fiu acceptată de ceilalți.
Am început să merg la majorate, să consum alcool și să fac lucruri care, în adâncul meu, știam că nu mă reprezintă.
Până într-o seară, când am ajuns într-o stare foarte rea din cauza alcoolului. Atunci, pentru prima dată, m-am pus pe genunchi și I-am spus Domnului:
„Doamne, dacă nu faci Tu ceva cu viața mea, eu nu mai știu ce se va întâmpla cu mine.”
La scurt timp după aceea, am ajuns la o conferință creștină. Deși inițial nu era în plan, am simțit clar în inima mea că trebuie să merg.
În acea seară, Dumnezeu m-a cercetat profund. Prin cântare, prin mesaj, prin tot ce se întâmpla acolo, simțeam că Dumnezeu vorbește direct inimii mele. Când s-a făcut chemarea în față, am ieșit. S-au rugat pentru mine, iar Dumnezeu, în mila și îndurarea Lui, m-a atins și mi-a schimbat viața.
Din acel moment, totul s-a schimbat.
Am început să merg constant la biserică, Dumnezeu m-a eliberat, m-a vindecat și mi-a dat o familie spirituală. Nu mai sunt singură. Am frați și surori care sunt lângă mine, dar mai presus de toate, Îl am pe Dumnezeu.
Astăzi pot spune cu toată convingerea: Dumnezeu scoate omul din întuneric și îl aduce la lumină.
Slavă Lui pentru tot!
