În epistola lui Pavel adresată romanilor avem mai multe îndemnuri pentru viața creștină,cu alte cuvinte îndemnuri pentru un creștin adevărat.Și anume ca dragostea să se arate în toate!
„Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine!”
Romani 12:9
Trăim într-o perioadă în care trebuie să fim sinceri,nu doar pe timpul lui Pavel dar și în zilele noastre avem parte de o dragoste prefăcută.Pavel ne îndeamnă ca dragostea noastră să fie sinceră,să ne fie groază de rău și să urmărim cu râvnă binele.
„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească! În cinste, fiecare să-i dea întâietate altuia! În sârguință fiți fără preget! Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți-I Domnului! Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz! Stăruiți în rugăciune!”
Romani 12:10-12
Dragostea noastră față de semenii noștri trebuie să fie o dragoste frățească,fiecare să îi dea întâietate altuia.Uneori ne este greu să dăm întâietate altuia,când știm ca noi avem dreptate.Dar dreptatea nu este la noi și la Dumnezeu.Pavel menționează aici “Slujiți-i Domnului!”Fiecare avem anumite slujbe în familie,în biserică.Slujirea noastră trebuie să fie exclusiv Domnului.Orice lucru cât de mic și neînsemnat îl facem să îl facem ca pentru Domnul.Noi avem o nădejde vie a mântuirii,o nădejde a revederii cu creatorul nostru.Dar nu avem nici o garanție că nu vom avea necazuri.Pavel ne îndeamnă să fim răbdători în necaz,să stăruim în rugăciune.Însuși Isus Hristos ne amintește lucrul acesta:
„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea!””
Ioan 16:33
„Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați, și nu blestemați! Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng!”
Romani 12:14-15 De multe ori prigonirea nu o primim cu brațele deschise.Pavel ne îndeamnă să binecuvântăm pe cei ce ne prigonesc.
Isus Hristos în evanghelia după Matei zice:
„Dar Eu vă spun: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,”
Matei 5:44
E ușor să ne bucurăm cu cei ce se bucură,să plângem cu cei ce plâng dacă sunt din familia noastră,prietenii noștri.
Dar ce facem când cei care se bucura sau plâng sunt acei care ne-au prigonit înainte??Ne bucurăm cu ei??Plângem cu ei???
„Aveți aceleași simțăminte unii față de alții! Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite! Să nu vă socotiți singuri înțelepți!”
Romani 12:16
Aici e greu.Cum să avem aceleași simțăminte unii față de alții???Doamne suntem atât de diferiți fiecare.De ce ne ceri asta??Dar Pavel vine în continuare și cu explicația.Să nu alergăm după lucrurile înalte și să rămânem la cele smerite.Duhul Sfânt însuși te smerește.Zicea pastorul Cristi Boariu într-o predică a lui.”Duhul Sfânt te smerește,cel ce te înalță e diavolul,și cu cât te înalță mai sus cu atât căderea e mai grea”.Iar la finalul versetului e practic cheia acestui îndemn,nu putem avea aceleași simțăminte unii cu alții pentru că ne autodeclarăm înțelepți,mai buni ca ceilalți,intervine comparația,mândria,fariseismul, care sunt urâte în fața lui Dumnezeu.
Concluzie:
-dragostea ta să fie sinceră față de toți oamenii
-orice slujire să fie făcută ca pentru Domnul
-bucură-te și plângi cu oricine se bucură și plânge
-binecuvântează pe cei ce te prigonesc
-smerește-te în fața lui Dumnezeu dar și în fața oamenilor,nu te considera singur înțelept
