GENEZA 9:16
„Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.”
O zi în care speranța și rugăciunea au dat roade
Am început ziua în rugăciune, cerând Domnului să aducă copii la evenimentul nostru. Acesta avea loc la Zoolandia, peste drum de Castelul Lupilor. Toți cei care își cumpărau bilet la castel puteau include în acesta și accesul la Zoolandia.
Când am ajuns, ne-am grăbit să pregătim totul, pentru ca niciun copil să nu fie nevoit să aștepte. Însă cel rău a încercat de multe ori să ne descurajeze. Mașina unui voluntar era cât pe ce să plece la vale, deși știa sigur că trăsese frâna de mână. Un alt voluntar, care venea cu autocarul, a avut parte de o pană de cauciuc chiar înainte de eveniment. A trebuit să trimitem pe cineva după el, ceea ce a însemnat aproape două ore de întârziere. Umbrelele mari care ne protejau de soare erau ridicate de vânt și trebuia să le adunăm mereu de pe jos și să le așezăm la loc.
Dar cea mai grea încercare a fost alta: trecuse deja o oră și copiii nu apăreau. Ne întrebam unde sunt, deoarece pe listă erau înscriși aproximativ 115 de copii.
Lidera evenimentului și o voluntară au mers să vorbească cu educatoarele și să le întrebe dacă mai vin. Răspunsul lor a fost:
— Noi nu îi băgăm pe copii în religii și nu dorim să le impunem ce religie să aleagă.
Însă nu era vorba despre impunere, ci despre activități pentru copii. Totuși, când au aflat că există și o povestire despre Arca lui Noe, ne-au spus că nu vor veni.
Dezamăgite, s-au întors la noi. Atunci am hotărât să începem activitățile chiar dacă aveam un singur copil prezent: Alessia.
Ea venise încă de la început și abia aștepta să începem, pentru că participase și anul trecut și îi plăcuse foarte mult.
Am început cu lecția intitulată „Arca lui Noe”. Am avut un verset biblic, interacțiune cu animalele, căutarea unui puzzle și un cântecel. A urmat activitatea „Fructe pe băț”, unde copiii trebuiau să așeze fructele pe bețișoare respectând culorile curcubeului. După aceea a urmat activitatea de craft, în care realizau și decupau o arcă, în armonie cu tema lecției. La final, copiii au avut parte de pictură pe față, alegând modele potrivite tematicii.
CATEVA DINTRE ANIMALELE VIZITATE:
În sinea mea mă rugam și Îl întrebam pe Domnul de ce sunt atât de mulți înscriși și totuși doar un copil a venit. De ce refuză educatoarele să îi aducă, când noi nu îi învățăm nimic rău sau nefolositor?
Dar Domnul a început să facă minuni.
Copiii au început să apară unul după altul, atât de mulți încât trebuia să ne mobilizăm serios pentru a face față. Nu au rămas mult timp, însă am reușit să le vorbim despre animale și despre Arca lui Noe. Le-a plăcut foarte mult. Ne-am bucurat împreună cu ei.
Din păcate, educatoarele au intervenit din nou și i-au luat, spunând că în cinci minute trebuie să plece. În realitate, nu era adevărat.
Însă Domnul avea un plan.
Alessia cunoștea o fată de 14 ani, o fată care dorea să-L cunoască pe Dumnezeu. Un voluntar i-a oferit o Biblie. Când a deschis-o și a citit un verset, Domnul i-a vorbit inimii. Tot ce își dorise era să primească un răspuns de la Dumnezeu, iar acum era nespus de fericită.
Mama ei a început să plângă. A cerut chiar să facă o fotografie ca atunci cand va face botezul s-o refacă . Mama ei ne-a mărturisit ca mai mare dorință a ei era să își vadă fiica îmbrăcată în haine albe, alegând să-L urmeze pe Domnul.
Mai târziu am văzut alți copii la castel. Am luat Bibliile pregătite și ne-am dus la ei, cântând și oferindu-le câte o Biblie. Până și educatoarele au rămas surprinse văzând cât de mult își doreau copiii să primească o Biblie și să afle mai multe despre Dumnezeu.
Poate că la început părea că Domnul nu lucrează. Dar El lucra deja, în tăcere, pregătind minuni mari.
Și acum vă întreb:
Nu merită tot efortul pentru un singur suflet care ajunge să-L cunoască pe Domnul?
Nu a meritat așteptarea?
Nu merită ca acei copii să primească o Biblie și să găsească răspunsuri la întrebările lor?
Dacă noi nu am fi fost acolo, toate acestea s-ar fi întâmplat ?
Întreb din nou:
Nu s-a meritat așteptarea?
Cum să nu dau slavă unui Dumnezeu atât de minunat?
Am fost încercați, dar biruința a fost mai mare decât încercarea, iar bucuria a întrecut orice așteptare.
În acea zi s-au oferit 15 de Biblii, iar odată cu ele au fost atinse și inimile multor copii. Pentru aceasta, toată slava Îi aparține lui Dumnezeu.
„Cel ce iese plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.”
Psalmul 126:6
