Sunt diferite modalități prin care Dumnezeu cheamă oamenii la El. Toate modalitățile sunt diferite, pentru că noi suntem diferiți și ne aflăm în circumstanțe diferite ale vieții.
Aș vrea să las aici modul în care Dumnezeu a intervenit în viața mea și, ulterior, m-a chemat la El.
Mă numesc Mărunțelu Maria Rebeca, am 24 de ani, sunt căsătorită de 2 ani, am o fetiță de 11 luni și un băiețel în burtică de 8 luni. Da, peste măsură de binecuvântată, ați spune… Așa este! Dar nu a fost mereu așa…
Provin dintr-o familie numeroasă, iar în perioada adolescenței (11–12 ani) frecventam biserica împreună cu mama și sora mea mai mică. Eram implicată în corul bisericii și eram nelipsită de la fiecare slujbă, dar nu aveam o relație personală cu Domnul Isus. Fiind o persoană mai rebelă și curioasă, la 13 ani am părăsit corul și, mai apoi, biserica la care mergeam și m-am afundat mai mult în lume, iar lucrul acesta mi-a distrus adolescența.
Cu trecerea anilor, începusem să fumez, apoi să beau și să consum droguri cu anturajele de la liceu. Până atunci iubeam școala și eram printre cei mai buni, dar începând cu aceste vicii, pierdusem tot mai mult interes pentru propriul viitor. În tot acest timp, Îl evitam pe Dumnezeu și eram mereu interesată să argumentez inexistența Lui, dar în inimă ardea ceva de la El, iar atunci nu înțelegeam ce este; acum înțeleg că era Duhul Lui, care mereu îmi spunea că mă mint singură.
La 17 ani întâlnisem un băiat la liceu și începusem să formăm o relație.
Cu părinții mei aveam o relație oribilă, ei fiind tot mai dezamăgiți de mine, iar eu, în fiecare zi, căutând să-mi satisfac pofta de droguri… căutam orice alternativă pentru a face rost de ele.
Locuind împreună cu acel băiat, consumam zilnic, așa că realitatea mi se părea un drog, iar starea aceea mi se părea normalitate. Relația dintre noi devenea din ce în ce mai toxică, iar eu simțeam că îmi pierd mințile. Într-o zi, chiar luasem supradoză de pastile ca să mă desprind tot mai mult de realitate, iar asta m-a adus în comă pentru 2 zile, în care doctorii nu știau ce să-mi facă și nu garantau că mă voi mai trezi… Dumnezeu a avut milă și a avut un plan.
Nici după această întâmplare nu mă schimbasem; ba chiar începusem să-l chem pe satan în viața mea, în rugăciuni, pentru că mă gândeam că este atât de mult rău în lumea asta încât el sigur există și îmi poate face favoruri. Dumnezeu nu a îngăduit ca satan să-mi răspundă, pentru că El avea un plan. Slava Lui!
Cum imi placea sa ma port …
Ajungând într-o stare atât de deplorabilă, fratele meu mai mare, care locuia în Suedia, mi-a propus să vin să locuiesc împreună cu el și familia lui. Eu voiam, dar nu pentru ca să mă schimb, ci ca să cunosc viața și lumea drogurilor de acolo; eram tare entuziasmată.
Renunțarea la acea relație toxică a fost foarte grea; băiatul respectiv mă amenința cu moartea dacă îndrăzneam să plec, dar Dumnezeu a intervenit și atunci și a fost posibilă plecarea. Găsindu-mă în Suedia, am început să caut persoane de legătură care să mă ajute să găsesc „ceva bun”, spuneam eu pe vremea aceea. Dar, de fiecare dată când trebuia să mă întâlnesc cu persoanele care aveau acel „ceva bun”, apărea o piedică; trebuia să se întâmple ceva ca întâlnirea să nu mai aibă loc. Acesta era Dumnezeu, care avea un plan.
Fratele meu frecventa biserica și mereu mă chema, iar în mine începuse să se aprindă, ușor-ușor, un foc și o dorință de schimbare. Domnul a lucrat în viața mea, vorbindu-mi prin oamenii Lui, prorocii, spunându-mi tainele inimii și arătându-mi că există cu adevărat. Începusem să mă uit în urmă și să realizez cât de minunat a lucrat El.
În cele din urmă, Dumnezeu a făcut o mare transformare în viața mea și mi-a arătat ce viață binecuvântată și plină de har puteam să am dacă Îl acceptam pe El. Așa am făcut.
Renunțasem la fumat, nu mai puteam gândi și vorbi urât; în toate domeniile din viața mea, Dumnezeu începuse să mă transforme. Mi-a pus dorința în inimă de a spune și altora despre El și de a-L sluji cu tot ce pot.
Astăzi, după 6 ani de la botez, sunt un om nou, o altă persoană, pentru că cealaltă persoană a murit împreună cu Hristos, iar acum sunt vie prin harul Său.
Sunt sigură că, dacă nu L-aș fi acceptat pe Hristos în viața mea, în acest moment eram moartă și condamnată la iad veșnic.
Astăzi am un soț extraordinar, copii, multe binecuvântări și, cel mai important, Îl am pe Hristos!
Slava Lui!
