Deseori facem rugăciuni citite dintr-o carte, repetate zilnic din obișnuință, sau ne rugăm după un anumit model, iar apoi simțim că nu suntem ascultați.
Imaginează-ți că Domnul este înaintea ta. Te ascultă, așa cum o face de obicei, însă tu rostești aceleași cuvinte, aceleași cereri și aceleași promisiuni, fără prea multă trăire, aproape ca un robot. Atunci El îți spune:
„Acum spune-Mi ce ai pe suflet. Fii sincer(ă)… Te ascult. Dar tu oare Mă auzi?”
Însă zidul dintre voi este atât de gros, încât nu-I auzi glasul. De aceea ai impresia că El nu ascultă și că stă nepăsător.
Când am mers în misiune, în octombrie 2025, o persoană cu care am discutat despre Dumnezeu mi-a spus:
„Eu mă rog. Am o carte de rugăciuni pe care o recit când mă rog și, totuși, iată-mă aici, certat cu Dumnezeu și încercând să-mi pun capăt vieții…”
Sunt convinsă că nu cartea era de vină, ci modul în care se ruga. Totul devenise tras la indigo, ca și cum ar fi repetat niște cuvinte care, probabil, nu aveau pentru el aceeași însemnătate pe care au avut-o pentru cel care le-a scris. Astfel, sinceritatea nu mai avea loc.
Domnul nu dorește rugăciuni împachetate în cuvinte frumoase sau rostite după un anumit tipar, crezând că astfel Îl vom determina să lucreze după așteptările noastre.
El dorește sinceritate!
Chiar dacă te simți nervos, dacă strigi, dacă ești la capătul puterilor, dacă ești supărat sau cel mai fericit om de pe pământ, mânios sau dezamăgit, confuz sau sufocat, spune-I totul în rugăciune.
Vei vedea că Domnul ascultă o astfel de rugăciune, pentru că este sinceră. Ea vine din adevărul inimii tale și din dorința de a avea o relație sănătoasă cu Dumnezeu ,o relație fără măști, fără limite și fără rețineri.
Apoi vei vedea mâna Lui la lucru.
Vei vedea pacea și bucuria așezându-se pe chipul tău. Vei vedea că zidul a căzut, iar adevărul inimii tale a fost adus înaintea Lui. Și tocmai astfel Îl vei vedea pe Dumnezeu.
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” MATEI 5:8
