S1
Nu te caută Domnul fiindcă ești fără vină,
Nici pentru că viața ți-a fost mereu senină.
Nu fapta ta Îl face să-Și întindă mâna,
Ci harul Său te cheamă să te-ntorci la lumină.
S2
Te vede când cazi și când plângi în ascuns,
Când sufletul tău nu mai găsește răspuns.
Îți știe povara, rușinea și dorul,
Și totuși te cheamă cu dragoste în jurul tronului.
S3
El nu așteaptă să fii desăvârșit
Ci doar să-I spui: „Doamne, eu am venit.”
Un pas dacă faci cu o inimă frântă,
Cerul întreg peste tine cântă.
S4
Pe cruce, Hristos a purtat vina ta,
Ca astăzi să poți sta în fața Sa.
Cu brațele larg deschise te cheamă mereu,
Să afli ce mare e harul lui Dumnezeu.
S5
Nicio povară nu-I este prea grea,
Niciun păcat prea mare pentru mila Sa.
Unde se sfârșește puterea omului frânt,
Acolo începe iubirea Celui Sfânt.
S6
El schimbă cenușa în cânt de izbândă,
Și lacrima grea într-o pace profundă.
Din inima veche ridică un om nou,
Purtând peste viață al harului ecou.
S7
Așadar, nu mai sta departe privind,
Cu teamă, cu îndoieli sau fugind.
Fă doar un pas… El aleargă spre tine,
Cu iertare, cu viață și veșnice lumine.
S8
Căci Domnul nu te caută pentru ce ai fost,
Ci pentru că dragostea Lui are un rost.
Să-ți dăruiască speranță, un nou început,
Și să-ți spună: „Copilul Meu, ai venit acasă… în sfârșit.”
