Nu ești prea departe sau prea jos ca Dumnezeu să te poată salva și restaura
Asta am crezut și eu acum s câțiva ani, dar Dumnezeu în bunătatea lui avea alt plan cu mine
Aceasta este mărturia mea și modul în care Dumnezeu a lucrat în viața mea în așa fel încât nici nu mi aș fi imaginat vreodată
Am crescut într-o familie de creștini penticostali , mergeam la biserică, chiar slujeam de mică , și am fost învățată despre Dumnezeu , dar totuși nu îl cunoșteam absolut deloc
Crescând într-un mediu destul de strict imaginea mea despre Dumnezeu era foarte distorsionată , niciodată nu l am perceput pe Dumnezeu înainte ca fiind dragoste , ci doar “un stăpân strict” care are așteptări irealiste de la mine pe care nu le voi putea îndeplinii niciodată . Dar atunci nu știam toată dragostea și iubirea pe care o voi simți când mă voi întoarce la Dumnezeu , și nici ca el mă va ajuta pas cu pas să rămân lângă el și să l slujesc cu adevărat
Și încă de mică s-a implantat gândul acesta în mintea mea , ca nu voi putea niciodată “să-i fac pe plac lui Dumnezeu” și ca mai bine renunț . Unii oameni chiar m au făcut să îl urăsc pe Dumnezeu , dar bineînțeles pe cel prezentat de ei. La vârsta de 12 ani s-a intensificat totul , când am început să am gânduri de sinucidere și depresie până la vârsta de 16 ani. Mă simțeam pierdută și simțeam un gol atât de mare în suflet, tânjeam după dragostea lui Dumnezeu , dar atunci nu știam asta, credeam ca de altceva am nevoie și ca alte lucruri vor umple acel gol. Fiind foarte închisă în mine și singuratică nu spuneam la nimeni prin ceea ce trec, toate gândurile care se zbăteau în mintea mea, si luptele care se dădeau
Odată cu intrarea la liceu depresia s-a intensificat și mai tare , nu cunoșteam pe nimeni și mă simțeam foarte singură , colegii era adeseori foarte răutăcioși și îmi vorbeau urat. După câteva luni m am hotărât ca trebuie să schimb ceva dacă vreau să mă integrez , așa ca am început să vorbesc mai puțin frumos ca și înainte , și chiar dacă da, nu îl cunoșteam pe Dumnezeu înainte nu avusesem contextul necesar pentru a mă îndepărta și mai mult de el. Așa ca am început sa încerc să fumez , să consum alcool, să mă înconjor cu persoane care mă duceau tot mai mult în jos, și cel mai mult durea faptul ca făceam aceste lucruri doar din dorința de acceptate nu neapărat din rebeliune și cu toate acestea tot nu o simțeam pe deplin, aceasta o experimentezi doar când îl primești pe Dumnezeu în viața ta. În perioada aceea am trecut prin foarte multe dezamăgiri din partea acelor așa ziși prieteni, o zi se comportau frumos cu mine una mă respingeau și se comportau urat și râdeau.
Toate aceste lucruri m au făcut să îmi doresc atât de mult să scap din acest anturaj vicios , golul din mine nu se umplea cu nimic din aceste lucruri.
Dar bătălia cea mai mare se dădea la nivelul minții unde gândurile care mă înjoseau și îmi spuneau ca nu sunt bună de nimic și ca viața mea nu are sens nu încetau. Am avut momente în viață când chiar am vrut să i pun capăt și eram foarte hotărâtă , dar știu ca doar Dumnezeu a fost acela care nu m a lăsat.
A urmat o perioadă în care mergeam foarte mult la seri de tineret și adeseori mesajul ma atingea , ajungeam să plâng și să îmi pară rău dar nu puteam schimba nimic , mă simțeam neputincioasă. Așa ca am făcut o rugăciune scurtă , chiar dacă nu mă rugasem de foarte mult timp , pentru ca înainte am ajuns să îl ignor pe Dumnezeu atât de tare încât nici când mergeam la biserică nu mă rugam.
După putin timp de la acea rugăciune viața mea a început să se schimbe, și primul lucru pe care l am făcut a fost să rup legătura de tot cu unele persoane, și la scurt timp după asta am renunțat la toate prieteniile care m au influențat negativ
Dumnezeu a început să lucreze într-un mod atât de frumos și am început să regret atât de mult tot ce am făcut și toți anii în care i am întors spatele. Adeseori când mă rugam doar stăteam pe genunchi și plângeam, nu spuneam nimic , de multe ori plângeam de fericire neputând să cred ca Dumnezeu m a salvat , iar de multe ori cu părere de rău ca am ignorat iubirea unui Dumnezeu atât de mare
Am decis să fac botezul și pentru prima dată în viață mă simțeam atât de iubită și de acceptată. Pot să spun ca ziua botezului a fost cea mai frumoasă zi din viața mea , plângeam de bucurie și nu mi venea să cred ca Dumnezeu chiar m a salvat și m a eliberat de toate și știu ca și cerul s-a bucurat nespus alături de mine, simțeam asta din toată inima.
De atunci îl slujesc pe Dumnezeu și pot să spun ca viața mea e cu adevărat transformată , privind în urmă nu pot să îmi imaginez cum am putut să trăiesc atâția ani fără Dumnezeu și fără dragostea Lui.
Dumnezeu vrea să lucreze și în viața ta , vrea să o transforme și vrea să îți dăruiască ceea ce cauți de atât timp. El te așteaptă , te iubește și vrea să te întorci la El. Vei fi surprins de cat de frumoasă este viața alături de El.
